creşterea ciobǎnescului Ciobanesc de Mareman Abruzi
Ciobanesc de Mareman Abruzi
(Caini Maremma and Abruzzes Sheepdog de vanzare)
Aresajul câinelui ciobánesc
Creştera “câinelui ciobánesc” s-a náscut in pasiunea unui tâmàr care încearcá sà ucá la bun sfârsit un proect foarte ambiţios şi nic de ucum anacronic.
Acela dea produce câini nu numai pentru pasionaţii înráiţi dar mai ales pentro mult prea uitata lume ciobáneascá.
Amintim cá tocmai în acest sehs şi în funcţie de exigenţele sale, rasa a luat formá si a fost conceputá.
Istoria câinelui ciobánesc de mareman abrzese, spune cá a fost mereu vázut “primul actor” care şi-a desfáşurat rolul sáu important de pázitor al turmelor de oi cu o adevárata forza si mândrie.
Dar cu trecerea deceniilor şi cu sezvoltarea cinofiliei moderne, s-s ajuns la un colaps. Al populaţiei actuale, dintre oare cei cu caracteristici ca prime gene, în favoarea unei specii cu caractere mai frumoase mofologic. Foarte utile în expoziţiile din zilele noastre, dar mai puţin importante în lupta împotriva ferocitaţii. Cu toate acestea, trebuie afirma î cá “frumuseţea” acestor caini atât de intensá şi de curate, a fost din totdeauna o valoare în plus pentru “ciobanul nostru alb” şi ar fi un mare pácat sá nu luám în considerare , sî mai ales sá nu fie urmárit în programele de selecţie
Şî totuşi, în plus de acestea, căutarea ubei duble atitudini în interiorul planului selectiv (caractere şi morfologie) seamănă a fi evident (truism) răspunsul este că realitatea oferă un cadru mult mai complex. Dacă întradevăr calitaea morfologică nu exclude pe cele caracteiale, aceasta din urma până nu se perprezintă în viitorul unei generaţii, trebuie să fie presentă în următoarele încercări.
Toate aceste calitaţi au făcut să devină unic şi util pe „paznicul alb”, calităţi care pot fi intradevăr apreciate dor prim vânzările acestor câinin la muncă.
Si aici se poate spune întradevăr că dacă a-ţi fost surprinşi deja de la început, în momentele următoare osă fîti întradevăr uimiţi, oricât de imposibil pare. Este minunaî de văzut cum se desfăşoară temele acestui nobil auxiliar al omului.
Traducerea de: Mihaela Gavrilă.
Ciobanesc de Mareman Abruzi
(Caini Maremma and Abruzzes Sheepdog de vanzare)
Tara in care este inregistrat: Italia Inaltime: mascul 65 - 73 cm; femela 60 - 73 cm Greutate: mascul 35 - 45 kg; femela 30 - 45 kg Culoarea parului: alb unicolor; se admit pete sidefii, galbene sau portocaliu deschis
Caracteristici:
Caine de talie mare, bine construit, robust, rustic, totusi cu o infatisare distinsa. Are un corp mai mult lung decat inalt, acoperit cu par bogat, lung, aspru si neted formand guler la gat; parul este mai scurt pe cap si picioare; partea posterioara a picioarelor este inzestrata cu franjuri. Capul mare are forma conica, asemanator cu capul unui urs alb; botul este drept si viguros, ochii sunt migdalati, bruni; urechile mici, triunghiulare, in forma de ?V? sunt acoperite cu par scurt. Gatul este lung si viguros, greabanul este lat si usor proeminent, spatele drept, abdomenul foarte putin supt, crupa lata, viguroasa si musculoasa; coada este inserata destul de adanc si tinuta in jos, cu varful curbat.
Origine:
Ca si Ciobanescul de Bergam, originea acestei rase nu este prea bine definita. Se presupune ca ar descinde din cainii persiani sau din cainii ciobanesti tibetani Moloss. In orice caz, este o rasa italiana foarte veche, recunoscuta insa oficial numai in 1915. Se aseamana cu cainii francezi de Pirinei si cu Cainii Saint Bernard.
Temperament:
Caine viguros, demn, curajos, docil, inteligent, vigi1ent, cu caracter bland; devine insa fioros cand pazeste turma de vite sau locuinta stapanului.
Utilizare:
Este utilizat ca un excelent paznic al turmelor si al locuintei fiind foarte devotat. Este folosit si ca un caine de insotire, ca un tovaras agreabil care stie sa pazeasca si sa apere fara ezitare proprietatea sau integritatea personala a stapanului.
Pastore Abruzzese sau Mastino Abruzzese face parte din marea familie a ciobăneştilor albi central-europeni. La originea sa stau câinii de turmă ai romanilor, aduşi din Asia Mică prin intermediul fenicienilor şi grecilor. Însăşi denumirea „mastino” atestă originea lor molossoidă.
În lucrarea sa despre agricultură, elaborată în secolul I d.Hr., Columella descrie aceşti paznici de turmă, foarte eficienţi în lupta cu lupii. Ca şi în România, în peninsula italică transhumanţa era modalitatea cea mai economică de păstorit şi cunoştea o mare răspândire, cel puţin până în secolul al XV-lea. După aceea, concurenţa lânii engleze, calitativ superioară, a determinat restrângerea activităţilor pastorale, dar această ocupaţie nu a dispărut cu totul, fiind practicată şi astăzi în zonele de munte.
În special în regiunea munţilor Abruzzo creşterea oilor a continuat fără întrerupere până în zilele noastre. Turmele erau păzite şi conduse de aşa-numiţii Mastino Abuzzese, câini masivi, foarte buni luptători şi extrem de ataşaţi de turmă. Aceşti câini erau capabili să lucreze şi singuri, nesupravegheaţi de om, apărând cu fermitate bunurile lăsate în custodie. Neîncrezători în străini, aceşti câini uriaşi, în ciuda ataşamentului faţă de stăpân, dovedeau o oarecare independenţă, îndeplinindu-şi misiunea fără a aştepta comanda păstorilor. În acelaşi timp, în zonele de deal şi de câmpie, în special în regiunea Maremma, existau ciobăneşti albi de talie mai mică şi cu aspect lupoid. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, ciobăneştii din Abruzzo au fost utilizaţi pentru a îmbunătăţi calităţile de lucru ale acestor ciobăneşti, denumiţi Pastore Maremmano.
În anul 1951, din încrucişarea ciobănescului de Maremmano cu cel din Abruzzo a rezultat rasa Maremmano-Abruzzese, recunoscută de FCI. Cu toate acestea, în munţii Abruzzo a continuat să fie utilizat ancestralul Mastino Abruzzese, omogen ca şi caracteristici, în ciuda faptului că existau mai multe varietăţi locale. Iubitorii rasei au decis să o conserve. A fost constituit un centru de creştere a ciobănescului Abruzzese şi rasa a fost recunoscută de Federaţia Chinologică Italiană sub de numirea „Mastino Abruzzese”. Documentaţia pentru omologarea internaţională a rasei a fost întocmită şi înaintată Federaţiei Chinologice Internaţionale. Mastino Abruzzese este un câine de tip molossoid, cu robă densă, de culoare albă, alcătuită dintr-un păr de o factură deosebită. Firele de păr sunt tubulare, goale pe dinăuntru, cea ce asigură o foarte bună izolaţie termică atât vara, cât şi iarna.
Speranta lor de viata este de circa 13 ani.
